Stele — cerul de deasupra ta, ținut în mână

— —

Cerul de deasupra ta

Ridică telefonul spre cer și plimbă-l în jur: vezi planetele, Soarele, Luna și stelele exact acolo unde sunt, la ceasul și în locul în care te afli. Întoarce-te cu spatele și le vezi pe cele din spatele tău; coboară telefonul spre picioare și le vezi pe cele apuse, de sub orizont.

Ca să se potrivească una la una cu cerul de afară, are nevoie de locul unde stai. Fără el, îți arată cerul de la 0°, 0° — la ecuator, pe meridianul zero.

—

Cum se folosește

Pe telefon: apeși „Urmărește telefonul", ridici ecranul spre cer și te învârți pe loc. Cerul se mișcă odată cu tine.
Privire liberă: tragi cu degetul (sau cu mouse-ul) ca să te uiți în jur, și ciupești ca să apropii. Merge și pe calculator.
Apasă pe un nume din listă ca să afli încotro să te întorci. În privire liberă, te duce chiar el acolo.
Numele a ceea ce privești apare sub cruciuliță, de la sine: steaua, planeta, constelația din care face parte — și numele din popor, unde există (Venus e Luceafărul, Ursa Mare e Carul Mare).
Butonul aprinde liniile constelațiilor, iar „A", care apare lângă el, le pune și numele — toate cele 88, scrise la mijlocul fiecărei figuri. deschide cerul pe tot ecranul și ține telefonul aprins cât te uiți.
Cele apuse rămân în listă, cu câte grade sunt sub orizont — ca să știi ce a apus și ce urmează să răsară.
Afară, noaptea, lasă ochii să se obișnuiască vreo zece minute cu întunericul. Ecranul pe cea mai mică luminozitate.